Insomnia este definită ca o insatisfacție a somnului legată fie de durată, fie de calitatea acestuia, problemele legate de somn fiind recurente și asociate cu deteriorarea funcționării zilnice normale.
Prevalența este mai mare în rândul femeilor și persoanelor vârstnice și este de 10% în rândul populației adulte.
Insomnia poate exista ca simptom, atunci când apare sporadic și pe o perioadă scurtă sau poate fi ca boală, atunci când durata persistenței este de peste 3 luni.
Când trebuie să ne prezentăm la medic?
- atunci când simptomele de insomnie durează de peste 3 luni
- simptomele sunt asociate cu: oboseală sau stare de rău, dificultăți de atenție sau amnezice (uitare); disfuncții profesionale, sociale, emoționale, inadvertențe afectiv-emoționale sau iritabilitate; somnolență diurnă, reducerea motivației, a inițiativei, predispoziție la erori etc.
Tipologie
Insomnia adaptativă (acută)
Este rezultatul modificării emoționale a pacientului, ca urmare a acțiunii unor factori de stres.
Insomnia psihofiziologică
Numită și „insomnia erudita” sau „insomnia savantilor” este o exacerbare a stării de veghe, ce apare exact în momentul în care pacientul își dorește să adoarmă. Se declanșează un mecanism de tip „reflex conditionat”, iar pacientul, cu cât își dorește mai mult să doarmă, cu atât nu reușește.
Insomnia paradoxală
Este o hipnopatie care se manifestă sub formă unei incapacitați în percepția stării de somn. În acest caz, pacientul, deși a dormit în limitele duratei corespunzătoare vârstei, neagă prezența stării de somn. Insomnia paradoxală reprezintă aproximativ 5% din totalul insomniilor.
Insomnia dată de tulburări mentale
Statisticile au arătat că aproape 75% din bolnavii cu tulburări psihice prezintă tulburări ale somnului, de intensități și durate variabile. Tulburările afective (depresia și mânia) și tulburările anxioase sunt, de departe, cele mai hipnopatogene entități psihiatrice. Ele sunt urmate de psihoze și demente.
Insomnia dată de igiena inadecvată a somnului
Este un diagnostic care nu se utilizează înaintea pubertății. Nerespectarea regulilor unui somn sănătos duc la instalarea acestui tip de insomnie.
Insomnia dată de afecțiuni medicale
Cele mai frecvente afecțiuni care determină insomnie sunt: ischemia cardiacă nocturnă, boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), astmul bronșic, refluxul gastro-esofagian, ulcerul gastro-duodenal și fibromialgia.
Insomnia dată de droguri
Precum și insomnia indusă de compușii stimulanți ai sistemului nervos central au ca trăsătură inconfundabilă faptul că ele sunt singurele tipuri de insomnii voluntare, adică supresia somnului este dorită de individ, alături de obținerea concomitentă a senzațiilor euforizante, hedonice.
Insomnia produsă de hipnotice
Caracteristic pentru acest tip de insomnie indusă este că se asociează obligatoriu cu dependența de somnifere.
Insomnia dată de alcool
Această tulburare poate apărea după cel puțin 30 de zile în care pacientul a consumat etnol zilnic. Insomnia dată de alcool este mai frecvență după vârsta de 40 ani și, în mediul rural, raportul bărbați/femei este de 2/1, însă, în mediul urban acest raport are tendinața la egalizare.
Insomnia non-organică
În această categorie de insomnii sunt încadrate toate acele situații ambientale, considerate normale, fiziologice, să determine insomnii pasagere. Este vorba de insomnia care se instalează înaintea și după un act operator, după o anestezie, după efectuarea unor explorări funcționale, la cei imobilizați la pat în aparat gipsat, la persoanele lipsite de activitate timp îndelungat, s.a. Caracteristica de bază a acestor insomnii o constituie instalarea și dispariția lor rapidă, odată cu îndepărtarea cauzei ce le-a provocat. Tratamentul cu hipnoinductoare a acestor insomnii este total contraindicat.