Insomnia este cea mai comună din tulburările de somn și unul din principalele motive ce determină pacientul să ajungă în clinica de somnologie.
În timp ce aproximativ 1/3 din populație acuză simptome de insomnie, doar 6% întrunesc criteriile pentru definirea insomniei ca boală.
Insomnia este definită ca somn neodihnitor ce asociază fie dificultatea de a adormi, fie dificultatea de a menține somnul (treziri frecvente în timpul nopții cu durată mare până la readormire).
Acestea au un impact major aspura activității diurne, pacientul prezintă oboseală și somnolență diurnă, fatigabilitate, deficit de atenție, memorie sau concentrare.
Pot prezenta și tulburări de dispoziție mergând de la iritabilitate și impulsivitate până la agresivitate excesivă.
Pentru a putea vorbi de boală numită insomnie toate criteriile menționate anterior trebuie să aibă o frecvență mai mare de 3 ori pe săptămâna, pe o perioadă mai lungă de 3 luni, în condiții adecvate de somn.
Dacă vorbim de o clasificare a simptomelor insomniei în funcție de durată ne referim la insomnia tranzitorie (sub o săptămâna), insomnia de scurtă durată (1-4 săptămâni) sau insomnia cronică (cu durată mai mare de 4 săptămâni).
Ce factori ne pot declanșa insomnia?
Insomnia poate fi secundară diverselor patologii: o serie de probleme medicale (de exemplu pacienții cu neoplazii, problemele reumatismale, sindromul de apnee în somn, etc), secundară bolilor psihice (depresie, anxietate, etc) sau secundară abuzului de substanțe și medicamente.
Dacă excludem cauzele secundare, vorbim de insomnia primară care poate fi idiopatică (fără o cauza decelabilă), insomnia psihofiziologică sau insomnia paradoxală.
Insomnia psihofiziologică
În cazul acesteia se observă o exacerbare a stării de veghe, ce apare exact în momentul în care pacientul își dorește să adoarmă, se declanșează un mecanism de tip „reflex conditionat”, iar pacientul, cu cât își dorește mai mult să doarmă, cu atât nu reușește (insomnia savanților).
Insomnia paradoxală
În ceea ce privește acest tip de insomnie vorbim o incapacitate în percepția stării de somn.
În acest caz, pacientul, deși a dormit în limitele duratei corespunzătoare vârstei, neagă prezența stării de somn. Insomnia paradoxală reprezintă aproximativ 5% din totalul insomniilor.
Ce putem face pentru evaluarea pacienților cu insomnie?
Excluderea altor patologii
În primul rând trebuie excluse alte cauze ale problemelor de somn care pot determină somnolență diurnă și somn neodihnitor (sindromul de apnee în somn, patologii psihiatrice, abuzul de substanțe și medicamente ce pot induce insomnia).
Anamneză somnului
Identificarea factorilor care ar putea precipita insomnia (stres curent), descrierea unei perioade de 24 ore privind comportamentul și orarul de somn, existența unei periodicități a simptomelor (săptămânal /lunar/sezonier).
Un instrument indispensabil în evaluarea pacienților cu insomnie este reprezentat de jurnalul de somn, realizat de pacient pe o perioadă de 2 săptămâni care îl ajută să realizeze cât doarme de fapt, care sunt greșelile și cum le poate corectă.
Chestionarele specifice, elaborate la nivel internațional, ne pot ajută în decelarea cauzelor insomniei, sunt specifice în funcție de cauza (insomnia primară sau secundară) și au la bază întrebări legate de aspectele bolii.
Investigații
Ulterior, pentru a obiectivă perioadele de somn de cele de veghe, pacientul este monitorizat pe o perioadă de minim o săptămâna cu ajutorul unui actigraf.
Actigraful este un dispozitiv non-invaziv asemănător unui ceas, ce montorizeaza mișcările și lumina la care este expus.
În unele cazuri selecționate, se poate utiliza și polisomnografia pentru diagnosticarea insomniei, dar se efectuează doar dacă mai suspectăm și alte tulburări de somn asociate sau cauza insomniei este chiar o altă afecțiune medicală.
Tratamente
Se poate vorbi de tratamentul medicamentos al insomniei (hipnotice, antidepresive, antipsihotice) care are efecte pe termen scurt, cu un risc de toleranță și dependență crescut, iar în ceea ce privește vârstnicii riscurile depășesc beneficiile.
De aceea tratamentul medicamentos se administrează în cazuri selecționate, sub supravegherea unui medic psihiatru.
Cu efect pe termen lung în tratamentul insomniei este terapia cognitiv-comportamentală, terapie de relaxare, terapie de control a stimulilor, terapie de restricționare a somnului și igiena somnului.
Igiena somnului
- evitarea stimulilor potențiatori (cafeină, nicotină, ceaiul și multe băuturi carbogazoase, precum și ciocolată) înainte de somn cu șase ore înainte de a merge la culcare;
- evitarea alcoolului înainte de somn cu patru ore înainte de a merge la culcare;
- păstrarea unui mediu liniștit, confortabil;
- evitarea sunetelor care vă pot distrage de la somn și surselor de lumină;
- efectuarea de exerciții fizice regulate dar nu chiar înainte de culcare;
- existența unui program de somn regulat;
- evitarea unui ceas vizibil în cameră.
Controlul stimulilor
- Mergi la culcare doar când îți este somn! (evită asocierea dintre încercarea de a adormi și frustrarea de a nu reuși datorită hipervigilenței).
- Folosește patul doar pentru a dormi și pentru activități sexuale! (evită asocierea dintre pat și activități stressante, nu folosiți patul pe post de birou).
- Dacă nu poți adormi, nu te chinui! (evită asocierea dintre pat și eșecul de a adormi).
- Setează alarmă la aceeași oră în fiecare zi și trezește-te indiferent cât ai dormit! (respectă-ți propriul orar de somn autoimpus).
- Evită moțăiala în timpul zilei! Dacă v-ați făcut un obicei de a dormi în timpul zilei, nu depăsiti 45 de minute de somn.
- Evitați mâncarea grea, condimentată sau prea dulce cu patru ore înainte de oră de culcare. Este acceptată o gustare usoară înainte de somn.
- Folosiți așternuturi confortabile și curate.
- Identificați o temperatură propice pentru somn și aerisiți bine cameră.
Concluzii
Înainte de a ne consideră insomniaci fără rezolvare, trebuie să urmărim ce factori de stres ne perturba somnul și pot fi elimitați, respectarea igienii somnului adecvată și bineînțeles să ne adresăm unui specialist somnolog pentru a găsi cea mai potrivită modalitate de tratament.
dr. Andra MALAUT
(2) Comments