Hipersomnia din bolile neurologice

Apneea în somn

Somnolența diurnă excesiva reprezinta o nevoie exagerată și anormală de somn în timpul zilei. Trebuie deosebită de oboseală, fatigabilitate și apatie, cu care se poate asocia de multe ori.

Cele mai frecvente hipersomnii de cauză neurologică sunt narcolepsia, hipersomnia idiopatică, sindromul Kleine-Levin si hipersomniile secundare unor boli neurologice sau unor tratamente medicamentoase.

Sindromul de somn insuficient sau privarea cronică de somn este, probabil, cea mai frecventă cauză de hipersomnie în societatea actuală. Se caracterizează prin somnolență diurnă excesivă, durată scurtă de somn în raport cu vârstă (din diferite motive, profesionale sau sociale) și durată mare de somn în vacanțe și weekend (când dispare starea de somnolență din timpul zilei). Cu timpul, ajunge să se asocieze cu tulburări de dispoziție, tulburare de memorie, atenție și concentrare.

Narcolepsia este o boală neurologică de etiologie parțial cunoscută până în prezent (probabil o boală autoimună favorizată de o predispoziție genetică), în care se pierd celule nervoase din hipotalamus ducând la o perturbare a ritmului somn-veghe. Pacienții au deseori și episoade repetate de cataplexie (în care pierd brusc tonsul muscular cu păstrarea stării de conștiență), simptomatologie care îi determină să se adreseze medicului, uneori chiar după ani buni de la instalarea somnolenței diurne excesive.

Hipersomnia idiopatica este o boală rară de etiologie necunoscută în care nevoia de somn este foarte mare, atât în timpul zilei cât și în timpul nopții. Pacienții dorm noaptea peste 10 ore, au un somn aparent normal că structură, dar se simt rareori odihniți.

Sindromul Kleine-Levin este extrem de rar și se manifestă prin perioade de hipersomnie ce apar o dată la câteva luni (pacienții dorm până la 16-20 de ore pe zi), durează 1-2 săptămâni și se asociază cu tulburări de memorie, depresie, iritabilitate, halucinații, tulburări comportamentale.

Printre bolile neurologice asociate cu hipersomnie, ca si cauze secundare de hipersomnie sunt unele accidente vasculare cerebrale, sindroamele parkinsoniene, traumatismele cranio-cerebrale, scleroza multiplă, epilepsia, bolile neuromusculare, encefalitele, unele boli genetice. Fiecare din aceste patologii are mecanismele ei de generare a hipersomniei, etiologia fiind de obicei plurifactoriala. Unele dintre ele determină tulburări respiratorii în somn (apnee centrală, mixtă sau obstructivă) care agravează mult tulburarea de somn și somnolența diurnă excesiva.

Medicamentele ce pot determina somnolență diurnă excesiva sunt multe, dar cele mai frecvent utilizate sunt benzodiazepinele, antidepresivele și dopaminergicele. Este bine știut că băuturile alcoolice scad calitatea somnului și duc la somnolență în timpul zilei.

Prezența somnolenței diurne excesive este un simptom alarmă ce ar trebui să îndrepte pacientul către o consultație de medicina somnului. Ea poate semnala o afecțiune neurologică ce trebuie tratată. Severitatea ei este apreciată calitativ și cantitativ cu ajutorul chestionarelor de somnolență, testelor de somnolență și vigilență în laborator și a polisomnografiei, toate importante în stabilirea unui diagnostic corect și instituirea unui tratament corespunzător fiecărui pacient.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *