fbpx

Sincronia somnului și tulburările de ritm circadian

Somnul este esenţial vieţii.

Dacă în trecut oamenii credeau că somul este o perioadă de repaus (văzută ca o pierdere), cu timpul au învăţat că este vital pentru o viaţă emoţională, socială şi profesională sănătoasă.

Astfel au început să fie tot mai interesaţi şi fascinaţi de mecanismele prin care organismul ştie să doarmă.

 Ciclul somn-veghe implica trecerea prin trei stări:

  • starea de veghe;
  • somnul NREM;
  • somnul REM.

Toate trei fazele sunt controlate şi coordonate de reţele neuronale complexe alcătuite din populaţii specifice de neuroni, care se întind de la trunchiul cerebral până la lobii cerebrali.

Dacă aceste reţele celulare sunt relativ cunoscute, mecanismele prin care ele generează tranziţia între cele trei stări sunt mult mai puţin cunoscute.

Prin fenomene moleculare destul de puţin elucidate, fiecare ţesut din organism are câte un ceas periferic, toate controlate şi sincronizate de ceasul central din hipotalamus.

Când ştim că trebuie să dormim?

Există două forţe care controlează instalarea şi menţinerea somnului:

  • Ritmul circadian de 24 de ore (“ştiut” de nucleul suprachiasmatic din hipotalamus)
  • Homeostazia somnului (care apare prin acumularea în creier a unei substanţe numite adenozină).

Altfel spus, somnul depinde de procesul C şi procesul S, cantitatea de lumină şi cantitatea anterioară de somn/veghe.

Procesul C

Este unul ciclic care stimulează sau inhibă somnul prin alternanța zi-noapte (oamenii sunt, în general, fiinţe diurne, active ziua şi somnolente noaptea).

Substanţa prin care ceasul circadian ştie dacă este zi sau noapte, este reprezentată de melatonină (hormonul întunericului).

Aceasta este o substanţă cronobiotică secretată de o glandă cerebrală destul de enigmatică, glanda pineală sau epifiza (numită chiar şi “al treilea ochi”).

Epifiza se află în conexiune directă cu nucleul suprachiasmatic (“the master clock”) din hipotalamus (prin tractul retinohipotalamic), dar şi în conexiune indirectă cu retină.

Senzorul pentru lumină este melanopsina care se găseşte în celulele ganglionare retiniene care transmit mai departe, prin semnale chimice si electrice, prezenţa luminii.

Hipotalamusul are mulţi receptori pentru melatonină, MT1 şi MT2, prin care melatonină are efect asupra iniţierii somnului (mai puţin asupra menţinerii acestuia), ritmurilor neuroendocrine şi temperaturii corpului.

Secreţia ei are un ritm circadian, dar melatonina este ea însăşi un modulator al ritmului circadian.

Procesul S

Reprezintă presiunea de a dormi, în funcţie de cantitatea de stare de veghe acumulată.

Unul din mecanismele care participă la homeostazia somnului este adenozina. Aceasta se acumulează în toate ţesuturile prin metabolizarea ATP-ului şi care este epurata în timpul somnului.

Cu cât un organism a petrecut mai mult timp în starea de veghe, cu atât va avea nevoie de o durată mai mare de somn total şi o cantitate mai mare de somn profund.

În anumite situaţii (lumina artificială, activităţi cotidiene, muncă, dietă, medicamente, călătorii), se poate produce un dezechilibru între ceasul extern şi ceasul intern.

Astfel apar tulburările de ritm circadian, cu consecinţele lor pe termen scurt şi lung:

  1. tulburarea de ritm circadian prin avansarea sau întârzierea fazei somnului;

  2. tulburarea de ritm circadian prin ritm neregulat somn-veghe;

  3. tulburarea circadiana prin ritm diferit de 24 de ore;

  4. “jet-lag”-ul;

  5. tulburarea de ritm circadian prin munca în ture.

Tulburarea de ritm circadian prin avansarea sau întârzierea fazei somnului

Este cea mai frecventă dintre ele, apare la vârstnici, la care somnul este destul de mult avansat.

La adolescenţi poate fi destul de mult întârziat astfel încât ei nu mai pot avea o viaţă socială satisfăcătoare. Nu întotdeauna este uşor de corectat.

Tulburarea “jet-lag”

Apare când o persoană călătoreşte cu avionul pe distanţe mari, între zone cu fusuri orare mult diferite, şi este cea mai uşor de tratat (în general, se rezolvă de la sine).

Călătoriile spre est sunt mai greu tolerate decât cele spre vest, pentru că teoretic ar trebui să se producă o avansare a somnului.

Asta pentru că organismului îi este mult mai greu să adoarmă cu câteva ore mai devreme decât cu câteva ore mai târziu.

Într-o măsură mult mai mică, bineînţeles, cu toţii experimentăm puţin din această tulburare de ritm circadian, toamna şi primăvara, când trecem la ora de iarnă sau de vară.

Tulburarea circadiana prin ritm diferit de 24 de ore

Frecvent întâlnită la nevăzători (la aproape 80% din ei), dar şi la unele persoane cu vedere normală (mai ales la cei care asociază tulburări psihiatrice: depresie, tulburare bipolară etc.).

Practic, pentru aceste persoane ziua este mai lungă. De exemplu, cineva care are un ritm de 25 de ore, adoarme în fiecare seară cu o oră mai târziu decât în seara precedentă. Suferinţa este deseori confundată cu insomnia primară sau tulburarea prin întârzierea fazei somnului.

Tulburarea de ritm circadian prin munca în ture

S-a demonstrat că tulburarea de ritm circadian prin munca în ture şi prin activităţi sociale, aşa numitul “social jet-lag” sunt factori importanţi în apariţia unor patologii precum:

  • cancerul (cele mai multe studii sunt legate de neoplasmul mamar);
  • bolile vasculare (infarctul miocardic acut, moartea subită, accidentul vascular cerebral;
  • bolile metabolice (dislipidemie, diabet zaharat, sindrom metabolic).

Toate au o predispoziţie de apariţie dimineaţa devreme, deci influenţate de ritmul circadian).

Din păcate, cei care lucrează în ture sunt dublu expuşi atât prin privarea de somn (efecte patologice pe termen scurt şi lung) cât şi prin expunere prelungită la lumină (dereglarea ritmului somn-veghe).

În plus, au fost descrise experimente pe animale care au arătat că melatonina este un antioxidant puternic şi un supresor tumoral ceea ce poate ar putea explica de ce neoplasmul mamar apare mult mai frecvent la femeile care au lucrat în ture de noapte.

În ţările industrializate, oamenii petrec aproape 90% din timpul lor, la interior, fiind expuşi la lumina naturală doar între 1 şi 3 ore pe zi.

În schimb, a crescut mult expunerea la lumina artificială, în special seara şi noaptea. Melanopsina funcţionează ca un senzor foarte sensibil la lumina albastră (460-480 nm) şi activarea ei determină întârzierea somnului.

Cu alte cuvinte, folosirea ecranelor de telefon, tabletă sau calculator seara înainte de culcare duce la amânarea somnului cu minim o oră şi în timp, la instalarea insomniei de adormire sau a tulburării de ritm circadian.

Tulburările ritmului circadian prin munca în ture, activităţi sociale sau călătorii frecvente la distanţe mari, determina schimbări în

  • sistemul endocrin,
  • metabolismul glucozei,
  • sistemul nervos vegetativ,
  • sistemul imunitar,
  • performanţele cognitive şi
  • structura internă a somnului

Toate acestea traduse prin restricţie de somn, oboseală, insomnie, somnolență diurnă excesivă şi, în final, prin scăderea calităţii vieţii.

De aceea, este foarte important ca aceste boli să fie tratate la timp prin terapii individualizate:

  • reguli de igienă a somnului;
  • cronoterapie;
  • privare parţială de somn;
  • medicamente;
  • psihoterapie;
  • schimbarea modului de viaţă.

Autor Dr. Floriana BOGHEZ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *