Tratament CPAP

CPAP (positive airway pressure) este tratamentul de elecție al sindromului de apnee în somn formele moderate sau severe.

Scopul terapiei este împiedicarea obstrucției căilor aeriene superioare în timpul somnului, funcționând prin aplicarea, la acest nivel, de aer cu presiune pozitivă.

Prin acest mecanism se produce reducerea simptomelor ca sforăitul, mersul la baie frecvent noaptea, diminuarea sau dispariția somnolenței diurne, dar și cu beneficii în reducerea riscului de complicații specifice sindromului: cardio-vasculare, metabolice etc.

Stabilirea terapiei este efectuată prin investigația numită  “ Titrare

  • Titrarea poligrafică Auto CPAP, în cazurile de apnee în somn moderat- severe, fără alte patologii medicale sau ale somnului. Se efectuează la domiciliul pacientului.
  • Titrarea polisomnografica CPAP, Bilevel, ASV în cazurile moderat-severe, la pacienți cu alte patologii medicale sau ale somnului asociate. Se efectuează în laboratorul de somn.

În cadrul acestei investigații pacientul intră în contact pentru prima dată cu un dispozitiv de terapie și cu interfața acestuia (mască). În general aceasta este efectuată cu ajutorul auto CPAP-ului (auto-adjusting device), care oferă un interval de presiune de-a lungul nopții, ajutând astfel la stabilirea unui interval de presiune sau unei presiuni fixe de terapie.

Încă din această fază inițierea terapiei poate fi dificilă.

De aceea este foarte importantă alegerea unei măști confortabile și inițiată procedura de “prima impresie”: alegere mască, montare mască, ținerea măștii fără presiune, pornire nPAP cu presiune minimă 4 cmH2O, familiarizarea cu terapia pentru câteva minute.

Tipurile de măști existente sunt: slab contact, nazale, oro-nazale; faciale, alese în funcție de capacitatea pacientului de a respira pe nas, toleranța sau structura feței (mărimi S, M, L).

Cele nazale, de altfel cele mai utilizate în practica curentă, permit alimentația și vorbitul, ușurează tușitul și au avantajul de a fi mai puțin claustrofobice. Ca și dezavantaje avem pierderile la nivelul gurii și eficacitate scăzută în cazul pacienților cu obstrucții nazale.

Măștile oro-nazale au avantajul de a limita pierderile la nivelul gurii și pot fi soluția pentru pacienții cu obstrucții nazale. Senzația de claustrofobie însă și posibilitatea cauzării distensiei gastrice sunt principalele dezavantaje.

Complianța terapiei presupune tolerarea și efectuarea tratamentului corespunzător.

Calculul se face prin măsurarea timpului petrecut cu mască la presiune eficientă, aceasta putând fi accesată direct din cardul de memorie sau serverului de bază de date.

În general se consideră aderența la terapie minim 5 nopți/ săptămâna, minim 5 ore/ noapte.

Efectele secundare ale terapiei sunt multiple, iar acestea trebuie luate în considerare, discutate și inițiate măsuri corespunzătoare, mai ales că multe dintre efectele secundare pot fi ușor ameliorate.

Uscăciunea gâtului și rinoreea (curgerea nasului) pot fi îmbunătățite cu ajutorul umidificatorului.

Iritația ochilor sugerează întotdeauna pierderi la nivelul măștii, fie din cauza lipsei de instructaj corespunzător privind aplicarea măștii, fie pentru că aceasta nu este potrivită sau trebuie schimbată.

Evaluarea măștii, modificările acesteia și a hamului, adăugarea umidificatorului, folosirea Bilevel ca și metodă alternativă, tratamentul psihofarmacologic al claustrofobiei, sunt iarăși câteva din măsurile care pot fi luate.

Drepturile de autor asupra întregului conținut al acestui articol aparțin în totalitate www.somnolog.ro.
Reproducerea, traducerea și utilizarea informațiilor publicate este permisă numai cu indicarea sursei (adresa website-lui) sau pentru uz strict personal. 2018-01-31