facebook somnolog si apneea in somn Afla mai multe #
Echipa Somnolog Specialistii nostri Afla mai multe #
Tu cate ore dormi? Riscurile privarii de somn Afla mai multe #
Diagnostic apneea in somn Afla mai multe #
Poligrafia testare apnee in somn Afla mai multe #

Terapia Cognitiv Comportamentala

Se constata in ultimii ani o crestere a numarului persoanelor afectate de dificultati in a mentine un somn odihnitor intreaga noapte.

Lipsa prelungita de somn sau un somn neodihnitor pot duce la cresterea riscului de a dezvolta probleme de sanatate, tulburari afective si tulburari psihiatrice.

Printre tulburarile de somn se numara insomnia, sindromul de apnee in somn, mioclonia nocturna (sindromul membrelor nelinistite), sindromul picioarelor nelinistite, nistagmusul sau miscarea rapida a ochilor, tulburarea ritmului circadian, s.a (Neikrug si Ancoli-Israel, 2010).

Tulburarile de somn pot afecta copiii, adultii si persoanele in varsta deopotriva. Tulburarile de somn au o prevalenta crescuta in randul copiilor, cu un impact puternic  asupra dezvoltarii ulterioare a acestora. Aproximativ 20-30% dintre copii din America raporteaza probleme de somn in primii 3 ani de viata. Acestea pot persista, daca nu sunt abordate corespunzator, pana in viata adulta. Aceste tulburari de somn pot avea consecinte negative precum stres familial, temperament dificil, probleme psihopatologice si de comportament. Vestea buna este ca tratamentul directionat corect pe problemele specifice de somn la copiii, poate imbunatati considerabil toate functiile afectate (Sadeh, 2005).

O alta categorie afectata de probleme legate de somn este reprezentata de populatia in varsta. Odata cu inaintarea in varsta, cresc si riscurile de aparitie ale tulburarilor de somn: apar modificari ale ritmului circadian, creste numarul de medicamente folosite, creste riscul de imbolnavire si alte probleme de natura medicala, apar modificari in stilul de viata (plecarea copiilor de acasa, decesul unui partener, mutarea intr-un azi, etc). Toate aceste schimbari si procesul de adaptare pe care il angreneaza pot afecta cantitatea si calitatea somnului (Roepke si Ancoli-Israel, 2010).

In acest articol ne vom concentra atentia pe una dintre cele mai comune tulburari de somn: insomnia si, mai specific, pe formele de tratament nonmedicamentos. Insomnia este o forma majora de tulburare a somnului care se asociaza cu reducerea semnificativa a calitatii vietii si cu un risc crescut de imbolnavire. Insomnia se poate manifesta fie ca o tulburare primara, fie ca o consecinta/ comorbiditate aparuta in urma unei probleme medicale sau de alta natura (trairea doliului, tulburare anxioasa, tulburare depresiva, o trauma, s.a). Ambele forme ale insomniei sunt relativ comune in randul populatiei adulte, insa insomnia care apare in urma unei probleme primare este cel mai des intalnita si nu de putine ori, poate fi mai persistenta si cu consecinte mai serioase decat insomnia primara.

Prin urmare, atunci cand tulburarea de somn apare in urma unei probleme deja existente precum depresia majora sau alta forma de suferinta psihica/psihiatrica, complica managementul bolii si uneori ramane prezenta ca simptom rezidual, care creste riscul unei remisii sau al unor consecinte mai grave, precum suicidul (Edinger et al, 2009).

Dupa cum observam, tulburarile de somn pot avea cauze multiple, fie ca este vorba despre o boala sau despre anxietatea pe care o aduce cu sine aceasta, fie ca este vorba despre o tulburare psihiatrica sau o tulburare de adaptare la mediu, orice om poate trece prin experienta unui somn intrerupt, neodihnitor, pe o durata mai scurta sau mai lunga de timp, in functie de context.

In unele cazuri, tulburarile de somn au si/sau sunt intretinute de cauze de ordin somatic si psihic si pot fi de lunga durata. Aici intra rolul psihoterapeutului in tratarea tulburarilor de somn.

Insomnia afecteaza calitatea si durata somnului prin doua mecanisme primare: insomnie de adormire sau de inductie – dificultatea de a adormi atunci cand unui individ i se face somn, si insomnia de trezire – dificultatea de a mentine somnul pentru o perioada de cateva ore, ducand la trezire matinala insotita de oboseala si imposibilitatea de a mai adormi. Aparitia acesteia este un semnal de alarma pe care organismul il trage, din diferite cauze.

Insomnia poate fi declansata de tulturari somatice, organice precum problemele respiratorii, cardiace, endocrine, metabolice sau de tulburari psihice: stres, evenimente traumatice, depresie, anxietate, afectiuni psihiatrice, s.a. De cele mai multe ori aceste posibile cauze, somatice si psihice, se intrepatrund si intra intr-o relatie de interdependenta, intretinandu-se reciproc.

Se recomanda, in primul rand, vizita la medic pentru consultatie si investigatii si pentru a exclude sau a rezolva cauzele de ordin somatic.

In timp ce medicatia este folosita in mod traditional pentru a trata insomnia, numeroase studii arata ca tratamentul psihoterapeutic comportamental poate fi mult mai benefic si este recomandat ca o prima optiune de tratament, dupa excluderea cauzelor organice ale instalarii insomniei. In anumite cazuri, ambele variante, medicamentos si psihologic, sunt indicate (Morin et al, 1999, Edinger et al, 2009, Smith et al, 2002).

Cea mai eficienta forma de terapie in tratarea insomniei este terapia cognitiv-comportamentala (eng. CBT). Partea cognitiva a tratamentului vizeaza prejudecatile, credintele si expectatiile nerealiste despre somn (organismul meu are nevoie de 8 ore de somn pe noapte), in timp ce componenta comportamentala vizeaza modificarea obiceiurilor legate de somn prin imbinarea terapiei de restrictie a somnului si controlul stimulilor, tehnicile de relaxare si insusirea practicilor de igiena a somnului (Smith et al, 2002)

Terapia prin controlul stimulilor are la baza prezumtia ca insomnia poate fi rezultatul unei conditionari clasice dezadaptative (vezi experimentul “Cainele lui Pavlov”). De aceea, pacientii sunt intruiti sa foloseasca patul doar pentru somn si nu pentru alte activitati precum uitatul la TV sau cititul. Pacientii sunt instruiti sa se dea jos din pat daca dupa 20 minute nu au adormit si sa nu revina decat atunci cand se simt suficient de adormiti. Uneori, intentiile paradoxale pot fi recomandate. Daca nici de aceasta data, in 20 minute, pacientul nu adoarme, se recomanda din nou ridicarea din pat. Aceasta terapie are ca scop ruperea asocierii mentale intre pat si starea de veghe.

Terapia prin tehnici de restrictionare a somnului urmareste sa limiteze timpul petrecut in pat, la nu mai mult de 15 -20 de minute peste timpul petrecut dormind, in fiecare noapte. Pe masura ce calitatea somnului se imbunatateste, timpul petrecut in pat in afara orelor de somn va creste in mod treptat.

Tehnicile de relaxare sunt metode foarte eficiente pentru a ajuta corpul si mintea sa se detensioneze, diminuand tensiunea si anxietatatea care il pot tine treaz pe pacient. Aceste metode pot fi folosite oricand in timpul zilei dar si in pat inainte de a adormire si implica deprinderea controlului asupra gandurilor si asupra corpului. Printre acestea se numara tehnicile de relaxare musculara progresiva, metoda de relaxare Schultz, imageria dirijata si hipnoterapia.

Practicile de igiena a somnului il pot ajuta de pacient sa isi insuseasca strategii benefice care ii pot face somnul mai placut: un loc intunecat, cu cat mai putine zgomote, racoros, o saltea confortabila, etc. De asemenea, regulile de igiena a somnui implica si obiceiuri si activitati practicate in timpul zilei: exercitiile fizice regulate, evitarea substantelor excintante precum cofeina, nicotina la ore tarzii, etc.

  CBT-I, asa cum este mai nou numita aceasta forma de tratament al insomniei, este o abordare complexa, ce cuprinde multe metode si tehnici eficiente de tratament, cu efecte de lunga durata. Pentru pacient, a intra intr-un proces terapeutic de acest fel implica timp, rabdare si angajament. Procesul terapeutic nu este unul liniar, uneori recaderile fiind necesare pentru atingerea succesului pe termen lung.

 Psihoterapeut Lore Proţi

 

Bibliografie

1. Edinger, J. D., Olsen, M. K., Stechuchak, K. M., Means, M. K., Lineberger, M. D., Kirby, A., & Carney, C. E. (2009). Cognitive behavioral therapy for patients with primary insomnia or insomnia associated predominantly with mixed psychiatric disorders: a randomized clinical trial. Sleep32(4), 499-510.

2. Morin, C. M., Colecchi, C., Stone, J., Sood. R., Brink, D. (1999). Behavioral and pharmacological therapies for late life insomnia. Jama, 281, 991–999.

3. Neikrug, A. B., & Ancoli-Israel, S. (2010). Sleep disorders in the older adult–a mini-review. Gerontology56(2), 181-189.

4. Roepke, S. K., & Ancoli-Israel, S. (2010). Sleep disorders in the elderly.

5. Sadeh, A. (2005). Cognitive–behavioral treatment for childhood sleep disorders. Clinical psychology review25(5), 612-628.

6. Smith, M. T., Perlis, M. L., Park, A. (2002). Comparative Meta-Analysis of pharmacotherapy and behavior therapy for persistent insomnia. Am J Psychiatry, 15, 5-11.